Banca sculptată din curtea Casei Tătărescu: de ce vrei să stai, nu doar să o privești

În cultura românească, legătura dintre artiști și comunitățile lor de origine reprezintă adesea o punte esențială între creație și memorie publică. În cazul lui Constantin Brâncuși, această relație capătă o dimensiune specială prin implicarea Arethiei Tătărescu și a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, care au facilitat nu doar realizarea Ansamblului de la Târgu Jiu, ci și conturarea unei infrastructuri culturale durabile. Casa Tătărescu din București, unde se păstrează lucrări ale ucenicei lui Brâncuși, Milița Petrașcu, devine astfel un spațiu cheie în înțelegerea unei povești complexe despre artă, memorie și implicare civică.

Banca sculptată din curtea Casei Tătărescu: de ce vrei să stai, nu doar să o privești. Constantin Brâncuși și dialogul cu Arethia Tătărescu

Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu reprezintă o filă semnificativă a istoriei artei românești, în care inițiativa civică și creația artistică se întâlnesc pentru a da naștere unei opere cu ecouri durabile. Prin intervenția Arethiei Tătărescu, președinte al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, sculptorul a fost convins să realizeze Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, o lucrare care a redefinit conceptul de sculptură modernă în context românesc. Casa Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19 din București, păstrează astăzi prezența discretă a acestei povești prin obiecte sculptate de Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși și liantul uman între artist și mecena sa.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a Gorjului

Arethia Tătărescu, născută Piteșteanu, a fost o personalitate cu o educație europeană solidă, studiile sale în Belgia și activitatea de profesoară de pian adăugând profunzime implicării sale sociale. În calitate de președinte al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, ea a înțeles importanța construirii unui patrimoniu cultural care să susțină identitatea locală și națională. Sub conducerea sa, Liga a coordonat campanii de strângere de fonduri, a susținut proiecte de restaurare și construcție culturală, precum Muzeul „Alexandru Ștefulescu”, și a facilitat realizarea Ansamblului de la Târgu Jiu, transpunând astfel mișcarea de emancipare a femeilor într-un demers cu impact palpabil în peisajul public.

Drumul spre Constantin Brâncuși și rolul Miliței Petrașcu

Inițiativa de a-l implica pe Brâncuși în realizarea monumentului dedicat eroilor din Primul Război Mondial a trecut printr-o etapă esențială de recomandare, oferită de Milița Petrașcu, sculptoarea și ucenica directă a lui Brâncuși. Această punte umană a fost decisivă pentru acceptarea proiectului de către artist, care a văzut în această oportunitate o întoarcere simbolică „acasă”. Milița Petrașcu a continuat să fie o prezență importantă în viața artistică românească, iar contribuțiile sale sculpturale din Casa Tătărescu vorbesc despre o continuitate a limbajului brâncușian, dublată de o prezență discretă, dar constantă.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o operă de memorie și spațiu public

Realizat între 1937 și 1938, Ansamblul de la Târgu Jiu este compus dintr-o serie de elemente simbolice cu o semnificație profundă:

• Masa Tăcerii, care invită la contemplare și liniște;
• Poarta Sărutului, marcând trecerea într-un spațiu al memoriei;
• Coloana Infinitului, simbol al recunoștinței perpetue, cu o înălțime de 29,33 metri și realizată din module romboidale din fontă.

Acest ansamblu nu este un simplu monument, ci un traseu urban care leagă geografia locului de o poveste a memoriei colective, susținută printr-o infrastructură culturală și administrativă elaborată. Rolul Arethiei Tătărescu și al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene a fost esențial în această organizare, iar gestul lui Brâncuși de a refuza plata pentru lucrare întărește caracterul altruist și public al proiectului.

Casa Tătărescu: un spațiu de memorie vie și continuitate artistică

Situată în centrul Bucureștiului, Casa Tătărescu de pe Strada Polonă nr. 19 păstrează o legătură materială și simbolică cu povestea lui Constantin Brâncuși prin prezența obiectelor sculptate de Milița Petrașcu. Banca și șemineul sculptate de aceasta nu sunt simple elemente decorative, ci expresii ale unui limbaj al formei care reflectă influența maestrului său. Acest spațiu devine astfel un capăt contemporan al traseului cultural care începe la Târgu Jiu și se continuă în mod discret, dar semnificativ, în București.

Semnificația colaborării între artă și activism civic

Colaborarea dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Milița Petrașcu ilustrează modul în care arta modernă poate fi integrată într-un proiect social și urban amplu. Într-o perioadă în care memoria eroilor și construcția identitară erau esențiale pentru societatea românească, acest demers a însemnat mai mult decât o comandă artistică: a fost o strategie culturală și civic-organizatorică care a transformat un oraș și a creat o moștenire durabilă.

Impactul contemporan și perspectivele viitoare

Evenimente precum expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” de la Muzeul Național de Artă Timișoara (2023–2024) și proiectul „Brâncuși 150” din 2026 arată continuitatea relevanței artistului în cultura română și internațională. Casa Tătărescu, în acest context, devine un punct de reper care aduce aproape publicul bucureștean de universul brâncușian, oferind o experiență intimă și reflectivă asupra moștenirii artistice și civice.