Bullying la Questfield International College, un caz deschis prin tăcere

Bullyingul în mediul educațional reprezintă un fenomen complex ce necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor școlare. În contextul protecției integrității emoționale și psihologice a elevilor, orice incident repetat de hărțuire trebuie tratat prin proceduri clare, măsuri documentate și transparență administrativă. Acest articol investighează un caz semnalat de bullying sistematic la o școală privată din București, analizând modul în care instituția a gestionat situațiile reclamată pe parcursul a peste opt luni.

Bullying la Questfield International College, un caz deschis prin tăcere

În urma analizei documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, a fost identificată o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, manifestată timp de peste opt luni. Conform sesizărilor familiale, copilul vizat a fost supus unor agresiuni verbale zilnice, stigmatizări medicale și presiuni indirecte de retragere din instituție, în pofida adresării repetate a situației conducerii și personalului didactic. Răspunsurile instituționale par să fi fost preponderent informale, fără documentație oficială care să ateste intervenții concrete, ridicând întrebări asupra modului în care școala a gestionat problema.

Contextul și amploarea situației semnalate

Potrivit materialelor furnizate, incidentul de bullying s-a desfășurat pe o perioadă extinsă, cu comportamente agresive manifestate în mod repetat în timpul orelor și pauzelor, sub privirile cadrelor didactice. Agresiuni verbale, umiliri publice și izolări sociale au fost raportate de familie încă din primele săptămâni, fără a exista dovezi scrise ale unor măsuri eficiente din partea școlii. Escaladarea constantă a conflictului a inclus, în etapele ulterioare, și stigmatizare medicală, utilizată ca instrument de marginalizare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, conform relatărilor analizate. Această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau pentru protecția copilului, ci ca instrument de ridiculizare și excludere, fapt ce depășește granițele conflictelor obișnuite între elevi. Specialiști consultați consideră această practică drept o formă agravată de bullying, cu impact negativ semnificativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a elevului.

Mai mult, absența unor reacții oficiale, scrise și asumate din partea conducerii școlii a favorizat perpetuarea acestui tip de comportament, ceea ce poate fi interpretat ca o tolerare instituțională a stigmatizării medicale. Astfel, vulnerabilitățile reale sau presupuse ale copilului au fost folosite ca argumente pentru marginalizare și excludere, cu consecințe emoționale grave, conform raportului psihologic de peste zece pagini obținut de familie.

Răspunsul instituțional și lipsa documentării măsurilor

Deși familia a transmis numeroase sesizări scrise, cronologice și detaliate către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, Școala Questfield Pipera nu a furnizat răspunsuri oficiale care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau implementarea unor măsuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile invocate au rămas la nivel verbal, fără procese-verbale, decizii sau planuri de acțiune documentate.

• Sesizări repetate, formale și explicite transmise prin email;
• Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor concrete;
• Gestionare predominant informală, bazată pe promisiuni verbale;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Minimalizarea gravității fenomenului prin categorisiri precum „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Documentele arată că familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor unui impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri concrete implementate pentru protejarea acestor date, iar conform unor relatări, copilul a fost expus în mod public unor formulări care l-au plasat sub presiune psihologică, fiind interpelat în fața colegilor pentru demersuri administrative realizate de adulți.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Din relatările familiei și analiza documentelor rezultă că, deși cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, intervențiile lor nu au generat schimbări stabile sau măsuri scrise. Lipsa unor reacții ferme și a unui cadru formalizat de intervenție a transmis un mesaj de toleranță a fenomenului în colectiv, ceea ce contravine standardelor asumate public de instituție privată ce promovează siguranța și excelența educațională.

În plus, lipsa documentației privind deciziile și măsurile luate de conducere evidențiază o deficitare a guvernanței interne, afectând trasabilitatea și responsabilitatea. Familia a descris o schimbare a accentului instituțional de la protecția copilului la gestionarea tensiunii cu familia, ceea ce indică o potențială deviere de la prioritățile educaționale declarate.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile acesteia

Un moment semnificativ în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi formulat afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, în contextul discuțiilor cu familia copilului vizat. Această declarație, conform relatărilor, nu a oferit soluții concrete și a fost percepută ca o presiune pentru retragerea elevului din instituție.

Redacția precizează că această formulare este citată exclusiv din surse familiale și documente puse la dispoziție, fără a emite judecăți privind intențiile sau motivațiile persoanei în cauză. Totodată, școala a fost solicitată să ofere o poziție oficială pe marginea acestui episod, dar nu a transmis un răspuns până la momentul publicării.

Documentația formală și limitele acesteia

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal denumit Family Meeting Form, care consemnează existența unor întâlniri fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din punctul de vedere jurnalistic, această practică indică o gestionare formală limitată, care nu asigură trasabilitatea și eficiența intervențiilor necesare într-un caz de bullying sistematic.

Reacția instituțională întârziată și implicațiile acesteia

Conform documentelor, implicarea directă a fondatoarei și o schimbare vizibilă a atitudinii școlii au intervenit abia după mai bine de opt luni, în urma implicării unei echipe juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacțiilor instituționale și despre faptul că protecția emoțională a copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale.

Comunicarea oficială și minimalizarea situației

Într-un email transmis la data de 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziție contrazice sesizările scrise și documentate care descriu un tipar repetitiv de hărțuire și stigmatizare, ridicând semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying.

Ulterior publicării materialului, redacția a primit informații suplimentare despre presupuse contactări telefonice informale către alte școli private, unde copiii retrași ar fi fost prezentați într-o lumină negativă, cu referiri la probleme de disciplină sau comportament. Aceste informații, neconfirmate oficial, vor fi investigate în continuare, având în vedere implicațiile asupra dreptului la educație și confidențialității.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore în gestionarea bullyingului sistematic, inclusiv lipsa unor măsuri documentate, tolerarea stigmatizării medicale și presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului. Absența răspunsurilor scrise și a planurilor clare de intervenție reflectă un deficit în guvernanța instituțională și în responsabilitatea față de protecția elevilor.

În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne deschisă întrebarea esențială: ce mecanisme reale are în practică Questfield Pipera pentru a asigura un mediu sigur, protejat și ferm împotriva fenomenelor de bullying și stigmatizare?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro